Comportamentul porcusorilor de Guineea

 pagina 4/4. 

Feromoni, mirosuri

Dintre vertebrate mamiferele au cel mai dezvoltat simt olfactiv. Pe langa hranire mirosul are un rol important si in comportamentul social si de reproducere a animalelor. Membri aceleiasi specii sunt capabili de receptionarea/emiterea unor substante, numite feromoni. Acesti mediatori chimici sunt de fapt hormoni secretati de glande, cu ajutorul lor porcusorii transmit informatii (mesaje) celorlalti membri ai grupului.

  Comunicatia feromonala la porcusori:
    In perioada alaptarii pe corpul femelei se produc feromoni materni, aceste molecule in pui declanseaza comportamentul de cautare a mamelonului.
    Aprox. la varsta de 3 saptamani in corpul puiului (puilor) incep sa se produca hormoni, acesti feromoni vor fi receptionati de catre mama pe cale olfactiva, si treptat ea va sista alaptarea puilor.
    Inainte de ovulatie in urina femelei apar substante ce atrag masculul. Feromonul sexual are rolul de a coordona comportamentul de reproducere a animalelor, masculul va mirosi urina si se va excita. In perioada de estru postura de lordoza a femelei indica dorinta de imperechere.
    Masculul matur din punct de vedere sexual marcheaza teritoriul si partenerul (-ii) cu ajutorul glandei supracaudale, a celor doua glande anale si cu urina. Aceasta comportare ii asigura statutul social in cadrul grupului.
    In prezenta masculului dominant cel subordonat nu va mai emite feromon caracteristic masculin, el se va comporta asemanator unei femele, tocmai pentru a preveni atacurile celui de rang superior. Datorita acestei comportari va reusi sa pacaleasca partenerul, "seful" va incepe sa-l "curteze" (numai in cazul in care nu exista femela/femele in apropiere - in prezenta femelei in estru masculii se vor bate intre ei!).
    Porcusorii din acelasi grup se recunosc intre ei prin mirosul "cuibului", fiecare grup avand un miros specific. Porcusorul strain va fi usor depistat de catre membri grupului, datorita mirosului strain (a lipsei mirosului cuibului).
    Masculul matur al grupului se poate schimba cu un alt mascul matur (in cazul in care situatia o cere), femelele vor accepta noul mascul fara probleme.

  Mirosul urinei rozatoarelor contine informatii (chimice) despre specia, sexul, starea (estru, maternitate), statutul (dominanta) si identitatea individuala a fiecarui animal (sursa: Brown and Schellinck 1992).

Porcusorii comunica si cu ajutorul corpului.

Ei stabilesc contact si prin miros, atingandu-si reciproc nasul. La femele, porcusorul dominant isi tine nasul mai sus (uneori clampaneste amenintator dintii), in asa fel aratandu-si superioritatea fata de femela de rang inferior.
  Daca femela „isi arata coltii”, prin acest gest respinge masculul (refuza avansurile acestuia). In general (si la masculi, si la femele) este o intentie de amenintare.
  Daca femela apuca brusc pielea/blana puiului la nivelul gatului acestuia, ciupindu-l si/sau tragandu-l usor de blana, gestul fiind insotit si de un sunet scurt zbarnaitor, acesta reprezinta o mustrare. In asemenea cazuri puiul intotdeauna stie (intelege), ca nu s-a comportat bine.
  Puii sunt foarte jucausi, ei isi exprima buna dispozitie prin diferitele alergari, sarituri in aer. Ei sar in sus ca floricelele de porumb si pot schimba directia in aer, chiar si 180^o, aterizand intr-o alta pozitie. Buna dispozitie este des receptata si de mama lor, sarind, fugind si ea impreuna cu pui. Aceste sarituri sunt denumite de catre englezi sarituri „pop-corn”

  Porcusorii de Guineea necesita si au nevoie de miscare. Ei se vor plimba cu mare placere si in afara custii. Pe un teren mai mare (podea, tarc amenajat) alearga bucurosi, se joaca „de-a prinselea”, se opresc brusc, apoi sar si schimba brusc directia etc. Aceasta comportare este o dovada a sanatatii si a bunei conditii a porcusorilor, reprezentand cea mai frumoasa recompensa oferita stapanului.

  In salbaticie la animalele erbivore sprinteneala este o insusire salvatoare. Singura arma a lor fata de animalele pradatoare va fi doar fuga, schimbarea brusca a directiei, evadarea (refugierea) rapida. Ca fapt interesant se poate aminti: in salbaticie, in timp ce se hranesc, unul dintre membri grupului se va simti raspunzator pentru siguranta celor din grup. Cel care „este de serviciu”, pazeste grupul, atentionand membri la cel mai mic semn de primejdie.

Pe aceasta pagina:
 Biocomunicare: limbajul chimic - feromoni
 Limbajul corporal

Comportamentul porcusorului - pagina 1:
 Importanta vietii sociale
 Modul corect de manipulare, cum trebuie tinut
 De ce este avantajos sa avem doi sau mai multi porcusori?
 Comportamentul in natura

Comportamentul porcusorului - pagina 2:
 Comportamentul in captivitate, relatii intraspecifice, viata in grup
 Intalnire pe teren neutru
 Stabilirea ordinii ierarhice, sistemul de ranguri
 Tendinte de dominare in perioada pubertatii
 Metode de imprietenire

Comportamentul porcusorului - pagina 3:
 Limbajul vocal - sunete

Mondovics Geda
Copyright © 2001-2008.
Toate drepturile rezervate.