Importanta Vitaminei C

pagina 1/3. 

Porcusorul de Guineea nu isi poate sintetiza acid ascorbic, acest nutrient esential vietii ce pentru el a devenit vitamina, isi procura din surse exogene, din alimente.

  Vitamina C poate fi sintetizata de catre majoritatea speciilor animale si vegetale. Nevertebratele si insectele nu au abilitatea de a sintetiza acid ascorbic. La speciile de pesti, amfibieni, reptile, si la pasarile mai stravechi, altele decat cele ciripitoare (Passeriformes), biosinteza acidului ascorbic are loc in rinichi, deoarece la acestea glicogenul, cea mai importanta sursa pentru sinteza acidului ascorbic este depozitata de rinichi. La mamifere acest proces are loc in ficat, la acestea capacitatea de a mentine temperatura corpului constanta (animale homeoterme, cu sange cald), stresul crescut si metabolismul mai ridicat au contribuit la preluarea mai multor sarcini de catre ficat, printre care si sinteza acidului ascorbic. Pana cand pasarile mai putin evoluate (rata, porumbelul, uliul) isi sintetizeaza acidul ascorbic in rinichi, la unele specii de paseriforme (pasari ciripitoare) sinteza are loc in rinichi si ficat, iar la cele mai multe specii ai ordinului Passeriformes (pasari ciripitoare) producerea acidului ascorbic are loc exclusiv in ficat.

  Istoricul vitaminei C
  Primele insemnari despre scorbut au aparut inaintea erei noastre, in Vechiul Testament si in textele egiptene scrise pe papirus, referiri la boala fiind facute si de parintele medicinei, marele Hipocrate in culegerea sa de lucrari medicale. In evul mediu era considerat o boala de temut, decima mai ales saracii, nevoiasii, in special pe la sfarsitul iernii. Boala facea ravagii si in perioade de razboi. In era marilor descoperiri geografice, datorita navigarilor lungi pe oceane marinarii sufereau de avitaminoza C si foarte multi cadeau victime acestei boli. Ajuns pe pamantul Canadei, exploratorul Jacques Cartier a salvat vietile marinarilor sai bolnavi de scorbut intr-o asezare de langa fluviul Sfantul Laurentiu cu ajutorul indienilor bastinasi, oferindu-le decoct de frunza de cedru alb ce contine o cantitate insemnata de vitamina C. In calatoriile urmatoare a introdus in dieta marinarilor sai varza acra, citricele, siropul concentrat de malt si dulceata de morcovi, evitand astfel scorbutul in randul membrilor echipajului. Toate acestea insa au fost date repede uitarii.
  Chirurgul scotian James Lind, medic pe Salisbury, nava al Marinei Regale Britanice, a facut experiment alimentar pe grupuri mici de marinari, sanatosi ramanand cei care consumau portocale si lamaie. Tinand cont si de recomandarile facute de chirurgul John Woodall in cartea sa „The Surgeon's Mate” publicat in anul 1617, carte in care acesta propune consumarea sucului de lamaie drept prevenire si vindecare a scorbutului, Lind scrie si el o carte ce apare in anul 1753-ban. Aceasta poarta titlul de „A treatise of the scurvy”, si ofera ca remediu si ca preventie citricele. In calatoriile sale exploratorul si navigatorul britanic James Cook avea grija ca marinarii sai sa consume pe langa altele si varza acra si sucuri de fructe, datorita acestui ordin executat nimeni dintre membri nu s-a imbolnavit de scorbut. Pentru lucrarea sa in care descrie metodele aplicate, in anul 1776 a fost distins din partea Royal Society din Londra cu medalia Copley, cea mai inalta distinctie stiintifica. Marina Britanica a ordonat ca pe fiecare vas britanic sa se includa in meniu si citricele, abia in anul 1795.   Pana in anul 1907 scorbutul era considerat o boala exclusiv umana, an in care biochimistii norvegieni Holst si Frohlich intr-un experiment efectuat pe porcusori de Guineea intamplator au provocat acestora scorbut. Identificand cauza, carenta de vitamina C a acestora, au descoperit vitamina C.
  Cercetatorul maghiar Szent-Györgyi Albert impreuna cu cercetatorul american de origine maghiara Joseph L. Svirbely in laboratorul Universitatii de Stiinte Medicale din Szeged au izolat vitamina C din scoarta suprarenala a porcusorilor de Guineea, si au denumit substanta acid hexuronic. Despre aceasta s-a adeverit ca este identica cu vitamina C descoperita de Axel Holst si Theodor Frolich. Studiul lor a fost publicat in revista Nature in data de 16 aprilie, 1932. In anul 1933 Szent-Györgyi Albert a realizat forma cristalizata a Vitaminei C, extragand vitamina din ardei. In 1933 cercetatorul chimist britanic Norman Haworth si independent de el, cercetatorul chimist elvetian de origine poloneza Tadeus Reichstein au reusit sinteza artificiala a vitaminei C. Aceasta descoperire a facut posibila sinteza in masa a vitaminei C, producerea ei fiind inceputa in anul 1934 in Basel. In 1937 lui Szent-Györgyi Albert i-a fost decernat premiul Nobel pentru „descoperirile referitoare la procesele de ardere biologica si mai ales la vitamina C si la cataliza acidului fumaric”.
  Vitamina C a fost denumit acid ascorbic datorita efectului antiscorbutic (contra scorbutului).
  Primatele, omul, porcusorul de Guineea, liliecii de fructe, randunica si inca cateva pasari ciripitoare, si unele specii de pesti (de ex. somnul) si-au pierdut abilitatea de a sintetiza Vitamina C, aceasta procurandu-si din surse exogene, prin hrana. Sinteza acidului ascorbic ce are loc in ficat sau la unele specii in rinichi, este un proces bazat pe enzime ce convertesc glucoza in acid ascorbic. Cele trei enzime implicati in proces sunt prezente in organ, doar ultima enzima lipseste, cea L-gulonolacton oxidaza (L-gulonolacton oxidase - GLO), deoarece gena care contine informatia necesara sintezei, a suferit mai multe mutatii in cursul evolutiei. Mutatiile au avut loc candva intre sfarsitul Cretacicului si epoca Oligocen, cand dupa disparitia multor reptile mamiferele s-au dezvoltat rapid. In zonele tropicale sau subtropicale plantele se gaseau din belsug, acestea cu sursa lor bogata in vitamina C acopereau necesarul de acid ascorbic al speciilor.
  M. Nishikimi, T. Kawai si K. Yagi (1992) au constatat ca la porcusorii de Guineea mutatia pseudogenei L-gulonolacton oxidaza a avut loc in urma cu mai putin de 20 milioane ani.

Pe aceasta pagina:
 Locul principal unde are loc sinteza acidului ascorbic
 Avitaminoza C, spaima vechilor marinari, boala de temut in vremurile trecute
 Descoperirea vitaminei C
 De ce se numeste acid ascorbic?
 Specii care si-au pierdut abilitatea de a produce acid ascorbic

Vitamina C - ajutorul pretios al sanatatii - pagina 2:
 Rolul vitaminei C in organism
 Necesarul zilnic de vitamina C
 Vitamina C incepe sa isi piarda continutul vitaminos la depozitare
 Nevoia de suplimentare a vitaminei C in perioada de iarna
 Administrarea vitaminei C in apa de baut nu este recomandata!
 Administrare dupa nevoile individuale
 Cea mai buna alegere: obtinerea necesarului pe cale naturala

Vitamina C - ajutorul pretios al sanatatii - pagina 3:
 Verdeturi, legume si fructe cu continut inalt de vitamina C
 Simptomele scorbutului

Mondovics Geda
Copyright © 2001-2009. Toate drepturile rezervate.
Politica de confidentialitate