Peticuta
Peticuta
Azi dimineata la ora 8 Peticuta ne-a parasit. Mi-as fi dorit sa pot face mai mult pentru ea dar a fost mai presus de puterile noastre. Se alatura celor mari si mici care au pasit spre lumina.
nu imi vine sa cred
imi pare foarte rau....
i-ai oferit enorma dragoste si conditii foarte bune de trai
pacat ca trecutul ne urmeaza peste tot, inclusiv pe acesti mici ingerasi
nu am cum sa iti alin durerea insa te felicit pentru faptul ca i-ai aratat Peticutei ca se poate si altfel...
imi pare foarte rau....
i-ai oferit enorma dragoste si conditii foarte bune de trai
pacat ca trecutul ne urmeaza peste tot, inclusiv pe acesti mici ingerasi
nu am cum sa iti alin durerea insa te felicit pentru faptul ca i-ai aratat Peticutei ca se poate si altfel...
:friends: shrekut si runty
-
madalina12
- Membru Junior
- Mesaje: 116
- Membru din: 22 Feb 2009, 22:17
- Localitate: Bucuresti
-
chilli_pepper
- Membru fidel
- Mesaje: 497
- Membru din: 03 Dec 2008, 17:35
- Localitate: Bucuresti
Mi-e estul de greu dar vreau sa sintetizez cateva idei pe care le consider importante si pentru alti parinti cu purcei bolnavi.
Peticuta, cea luata din pet shopul ce se desfiinta nu cred ca avea mai mult de doi ani. Am iubit-o si am tratat-o ca si cand era a mea de la nastere. La fel am facut si cu celelalte doua, Tiganca (cea care a avut la mine acasa doi pui) si madam Taifun. Au fost obisnuite doar cu mancare foarte saraca si cand le-am dat ce le dadeam si alor mei, Peticuta s-a balonat. Medicul care a tratat-o a fost dr. Ionescu. Am descris pe larg in alt topic ce tratament a primit si se simtea bine. Manca zdravan si semn ca era vioaie era "concertul instrumental" la gratii. Ghinionul ei a fost ca la schimbarea talasului, fiind probabil cu un sistem imunitar mai slab, a reactionat printr-o micoza. Dr. Ionescu a recoltat de pe piele si ca tratament a recomandat Imaverol. Iarasi ghinion, in ziua respectiva era mare aglomeratie, operatii urgente, si a lasat asistentei sarcina sa prepare solutia. N-am vazut proportia Imaverol/apa. Am tratat-o saraca dar dupa vreo cateva zile de chin a incercat sa se scarpine si a cazut intepenita pe o parte, fapt care m-a facut sa opresc badijonarea si sa cer ajutor prietenilor. Le multumesc din inima Marie si Ramonei care m-au incurajat. Am trecut la Nizoral crema si la bai cu sampon cu Nizoral. Peticutei ii mergea din ce in ce mai bine, incepuse din nou sa se agite dupa mancare. Acum doua zile, venind de la expo am aruncat o privire in cusca si m-am ingrozit: diaree. Am alertat lumea, am primit sfaturi, si cand am luat-o in brate avea labuta din fata umflata butuc. Repede in masina la dr. Ionescu. Rezultatul: pododermatita, a zis el. Mi-a dat un antibiotic intr-o seringa, pe care sa-l amestec cu unguent de galbenele si niste pansamente speciale, consultatie si medicamente, totul doar 10 lei. In timp ce eram acolo, Peticuta a intepenit din nou si de ce ma temeam nu ne-am putut feri: suspiciune de epilepsie. Urma sa venim pt tratament cu fenobarbital saptamana viitoare.
Acasa i-am facut baie cu Nizoral, i-am bandajat labuta, am dat carbune si mai tarziu ceai de menta pentru ca reaparuse diareea.
Am lasat-o bine seara dar azi dimineata era intinsa in cusca si abia sufla. Am tinut-o in brate pana la sfarsit.
Mi-am facut o mie de ganduri ce ar fi putut provoca dezastrul. Sistem imunitar slab, talas nou (ceilalti n-au reactionat, ea da) si nu in ultimul rand Imaverolul. Am senzatia ca a fost prea puternic si asistenta nu a explicat asa cum mi-a spus ulterior Ramona ca inainte de aplicare trebuia incalzit. Nu stiu, dar s-ar putea ca acest medicament sa provoace crize epileptiforme. Poate ca daca in ziua respectiva dr. Ionescu (pe care nu-l acuz, Doamne fereste, mi-a dovedit ca il preocupa si se pricepe) era mai liber nu pateam asa ceva. Sau poate eu nu m-am priceput si e vina mea ca a murit.
Am scris atat nu doar ca sa ma racoresc, ci mai mult ca sa trag un semnal de alarma: fiti atenti la ce si cum administrati, greselile se intorc intotdeauna impotriva noastra.
Peticuta, cea luata din pet shopul ce se desfiinta nu cred ca avea mai mult de doi ani. Am iubit-o si am tratat-o ca si cand era a mea de la nastere. La fel am facut si cu celelalte doua, Tiganca (cea care a avut la mine acasa doi pui) si madam Taifun. Au fost obisnuite doar cu mancare foarte saraca si cand le-am dat ce le dadeam si alor mei, Peticuta s-a balonat. Medicul care a tratat-o a fost dr. Ionescu. Am descris pe larg in alt topic ce tratament a primit si se simtea bine. Manca zdravan si semn ca era vioaie era "concertul instrumental" la gratii. Ghinionul ei a fost ca la schimbarea talasului, fiind probabil cu un sistem imunitar mai slab, a reactionat printr-o micoza. Dr. Ionescu a recoltat de pe piele si ca tratament a recomandat Imaverol. Iarasi ghinion, in ziua respectiva era mare aglomeratie, operatii urgente, si a lasat asistentei sarcina sa prepare solutia. N-am vazut proportia Imaverol/apa. Am tratat-o saraca dar dupa vreo cateva zile de chin a incercat sa se scarpine si a cazut intepenita pe o parte, fapt care m-a facut sa opresc badijonarea si sa cer ajutor prietenilor. Le multumesc din inima Marie si Ramonei care m-au incurajat. Am trecut la Nizoral crema si la bai cu sampon cu Nizoral. Peticutei ii mergea din ce in ce mai bine, incepuse din nou sa se agite dupa mancare. Acum doua zile, venind de la expo am aruncat o privire in cusca si m-am ingrozit: diaree. Am alertat lumea, am primit sfaturi, si cand am luat-o in brate avea labuta din fata umflata butuc. Repede in masina la dr. Ionescu. Rezultatul: pododermatita, a zis el. Mi-a dat un antibiotic intr-o seringa, pe care sa-l amestec cu unguent de galbenele si niste pansamente speciale, consultatie si medicamente, totul doar 10 lei. In timp ce eram acolo, Peticuta a intepenit din nou si de ce ma temeam nu ne-am putut feri: suspiciune de epilepsie. Urma sa venim pt tratament cu fenobarbital saptamana viitoare.
Acasa i-am facut baie cu Nizoral, i-am bandajat labuta, am dat carbune si mai tarziu ceai de menta pentru ca reaparuse diareea.
Am lasat-o bine seara dar azi dimineata era intinsa in cusca si abia sufla. Am tinut-o in brate pana la sfarsit.
Mi-am facut o mie de ganduri ce ar fi putut provoca dezastrul. Sistem imunitar slab, talas nou (ceilalti n-au reactionat, ea da) si nu in ultimul rand Imaverolul. Am senzatia ca a fost prea puternic si asistenta nu a explicat asa cum mi-a spus ulterior Ramona ca inainte de aplicare trebuia incalzit. Nu stiu, dar s-ar putea ca acest medicament sa provoace crize epileptiforme. Poate ca daca in ziua respectiva dr. Ionescu (pe care nu-l acuz, Doamne fereste, mi-a dovedit ca il preocupa si se pricepe) era mai liber nu pateam asa ceva. Sau poate eu nu m-am priceput si e vina mea ca a murit.
Am scris atat nu doar ca sa ma racoresc, ci mai mult ca sa trag un semnal de alarma: fiti atenti la ce si cum administrati, greselile se intorc intotdeauna impotriva noastra.
...sa te gandesti doar ca va fi fericita "dincolo".
iti multumesc cristina, ca ne-ai povestit ce s-a intamplat
poate asa mai invatam ceva si reusim sa salvam alt porcut
eu cred ca e bine ca ai stat cu ea pana la sfarsit
nu a fost singura si a stiut ca e si ea iubita de cineva
eu zic ca ai fost aleasa tu sa faci asta pt ai un suflet deosebit si pentru ca meriti
D-zeu sa o odihneasca si tie sa iti dea putere
suntem langa tine, stii asta
poate asa mai invatam ceva si reusim sa salvam alt porcut
eu cred ca e bine ca ai stat cu ea pana la sfarsit
nu a fost singura si a stiut ca e si ea iubita de cineva
eu zic ca ai fost aleasa tu sa faci asta pt ai un suflet deosebit si pentru ca meriti
D-zeu sa o odihneasca si tie sa iti dea putere
suntem langa tine, stii asta
Cine este conectat
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 2 vizitatori