Irena m-a ajutat un pic cu inceputul povestii (multumesc Irena!

). Sa continuam, zic.
Pe Pixel am ajuns sa-l luam din dorinta de a ne lua un catel. Dupa cum spunea o colega a mea, drumul spre catel trece pe la porcusorul de guineea. In fine, ne-am decis noi ca un catel e un pic cam mult pentru moment si a inceput sa infloreasca gandul cu purcelul, ca deh, ne doream un animalut.
Asa ca intr-o seara minunata de Aprilie, trecand prin Carrefour Baneasa am zarit la petshop purcei mititei - de mult ma tot uitam sa vad cand aduc puiuti

. Vroiam neaparat un porcut cu parul scurt si drept si Pixel era singurul. Nu conta daca era fata sau baiat, mie mi-a placut de el. Il sun pe honey (sotul meu

) si-i zic de minunatia mica pe care am gasit-o, la care el "ok, ia-l acasa!"

Ei bine, nu l-am luat chiar atunci, am zis sa venim sa-l vedem impreuna. Si asa am si facut, a 2a zi eram cu purcelotele in masina, in drum spre casa, desi stiam mai nimic despre el. L-am luat drept fetita (asa ne-au zis in pet) si ii pusesem numele Pixie prima data. Dar cum am ajuns acasa ne-am apucat de documentare si am dat de gemon. Ne uitam la poze, ne uitam la porc, si parca parca nu prea era fetita

Asa ca din Pixie a devenit Pixel

Dar gata, prea multa vorbaraie. Sa va reamintesc cum era Pixelontul de mic atunci cand a venit in casa si in inima noastra.

Aici este, am impresia, chiar din prima seara cand l-am luat. Era o dulceata mica si tot timpul se baga in sufletul nostru cand il luam in brate.

(Mentionez ca pe vremea aia aveam o cusca totul nepotrivita, mica si fara gratii)


Poza care ii place Irenei atat de mult

Este si preferata mea!



La aproximativ o luna ne-am hotarat ca Pixel are nevoie de un fratior. Am tot citit despre asta insa chiar el m-a convins definitiv, intr-o zi cand lucram de acasa. Stateam pe canapea cu laptopul in brate iar el un cuscuta. Cred ca nici nu stia ca sunt acaso, nu era obisnuit sa fim acasa in timpul zilei. Statea singur si tristut langa bolul cu mancare si mai ca nici nu m-a bagat in seama cand i-am pus niste morcovel. Apoi, spre seara, cand a venti Edy acasa, a simtit! Stia ca era ora cand ne intoarcem. A inceput sa alerge, sa chitatie. Era alt porcut, porcutul pe care il stiam noi, seara de seara. Acela a fost momentul cand am zis gata: luam fratior.
Intra in scena Batman.

Batman a venit tocmai de la Brasov, cum va spuneam. Din pacate poze cu el mic nu prea am, decat cele cateva de la Corina. Cand a venit la noi era deja urias

Cel putin in comparatie cu piticul nostru, desi amandoi erau cam de aceeasi varsta. Prima data cand l-am vazut am zis "mama, ce-o sa-l bata asta pe Pixeloi!"

Insa n-a prea fost asa

Pixelu' mic, mic, da curajos. Deh, sta bine la "instalatie", dupa cum am mai aratat





Batmanosu' a venit din start cu numele din dotare. Intai ne-am gandit poate sa-l schimbam, nah, din Batman e cam greu sa scoti un nume de alint, poate Batmanutu sau Baty

In final insa am decis ca numele i se potriveste de minune. E mare, negru si cu urechi ca de liliac. Asa ca Batman a ramas!
Si acum, prima intalnire a puslamalelor,


prima masa impreuna,

si primul pupic.

Roxana si cei doi piticozauri, :), si de undeva de sus, ingerasul .