Vi-l mai aduceti aminte pe Ghem? Ei, de 2 luni are un fratior... surpriza.
Prin martie, cand dumnealui a facut vreo 7-8 luni, ne-am hotarat sa-i luam un fratior. Dar intrucat aveam nunta la sfarsitul lui aprilie, am zis sa amanam pana-n mai.
si... la cateva zile dupa nunta ne-am trezit cu doi prieteni la usa... cu o cusca si un ... o.... lighioana ciudata.... pentru ca numai porc nu-i pot spune.
Imediat dupa ce am pus cusca jos, creatura s-a napustit intr-un colt si s-a catarat pana aproape de tavanul custii, de parca era veverita, nu guinez

Si cum s-a dovedit netemator, si foarte vocal... Miki-duta i-a ramas numele.... adica dumnealui:
Avand in vedere ca oricum urma sa mergem in vizita de gherute la d-na Dr. Pantu, a doua zi --am imbarcat in recipiente diferite pe cei doi indivizi si ne-am dus la cabinet.
Acolo ni s-a confirmat ca e baietel, ca e sanatos, si ca e bine sa-l tinem in carantina macar 2 saptamani, sa vedem daca nu face vreo micoza.
Zis si facut... si timp de 2 saptamani i-am scos cu randul, i-am lasat sa socializeze doar de la distanta (punand custile suficient de aproape cat sa se poata mirosi) si vedea, si "admirandu-l" pe ghem cum vrea sa treaca prin gratii sa ajunga la asta mic, iar pe Miki cum face din cand in cand sedinte de alpinism pe gratii.
Dupa vreo trei saptamani, cand am constatat ca nu suntem infestati, am decis sa ii lasam sa socializeze... pe teren neutru, cu ceva papica...
A fost dragoste la prima miroseala... Cel mic s-a napustit ca o reacheta spre Ghem, si a inceput sa i se bage in suflet, iar Ghem, ca un bun si bland domn, l-a acceptat fara probleme pe Miki sa i se bage sub blana (la propriu), doar baraindu-l un pic.
La un moment-dat s-a saturat de atata afectiune, si a dat sa plece... iar Miki... tusti dupa el.
Cand le-am dat niste patrunjel... Miki, obraznic, s-a repezit nu la gramajoara lui, ci la cea a lui Ghem, si i-a luat practic din botic jumatate din fir.
Ei... la faza asta ne-a cam sarit sufletul... insa Ghem l-a lasat in boii lui de porc... i-a cedat tot firul si si-a luat el altul.
I-am mai lasat inca vreo saptamana fiecare in cusca lui, dar scotandu-i zilnic sa socializeze... Nu s-au batut niciodata, doar baraieli din partea lui Ghem. Dupa care le-am luat o cusca mare, spatioasa, cu platforma, unde sunt foarte fericiti impreuna.
sunt cei mai buni prieteni, Miki fiind ca argintul viu, si tipator ca o cotofana, il manipuleaza pe Ghem de n-are treaba, ii fura mancarea din gura... e liderul explorarilor prin casa.
Parc-ar fi un mic golan de cartier si un "baiat bun si mare", dupa care se piteste (la propriu) ala mic cand face vreo traznaie, sau cand n-are chef sa iasa din cusca sau de sub biblioteca.
Dar in brate se placintesc amandoi... insa Miki doar pentru cateva secunde

Ne bucuram ca Ghem a devenit si el mai vioi, el fiind mult prea sedentar inainte (poat si din cauza ca in primele trei luni a fost foarte bolnavior- am scris si pe topic), cu o micoza rebela, si pana s-a vindecat nu prea avea voie sa se plimbe, ca sa nu contamineze toata casa, si sa se re-contamineze si el.
Si a propos de toata povestea asta, pentru cine e in nevoie donam prima cusca a lui Ghem, de cam 60 x 40, impreuna cu suportul de fan, buna pentru un pui, sau pentru luat in concediu 2-3 zile, sau pentru cei milostivi care oblojesc temporar guinezi de pripas