Cand eram copil am primit de la tata o pereche de porcusori. Ii luase de la un laborator care facea experimente pe ei.I-am avut cativa ani si eram fascianta de ei.Dupa cateva randuri de pui am hotarat sa-i separam si sa pastram doar un puiut.Intamplarea a facut ca acel puiut sa moara in scurt timp datorita unui cancer.De atunci am ramas cu nostalgia porcusorilor pana undeva pe la jumatatea facultatii cand am achizitionat iar 2 exemplare, baietei de data asta.Aici a fost momentul in care am realizat ca sunt cele mai dulci si inocente animale din lume.M-am indragostit iremediabil de ei cand am vazut cat sunt de lipiciosi si expresivi.Spre nenorocul meu circumstantele din acea vreme m-au determinat sa le gasesc alt stapan.Tare greu m-am desprins de ei
si acum ma trezesc uneori dimineata ingrijorata ca am uitat sa le dau mancare..si au trecut ani de cand nu-i mai am.Si uite asa am ajuns la guineza de acum.In sfarsit simt ca nu se va mai intampla nimic rau care sa ne lipseasca de aceste minunate sufletele.Prietenul meu dupa ce a tinut-o in brate prima data a zis ca in sfarsit ma intelege de ce tot mieunam ca vreau porcusor
mi-a crescut sufletul cat un dinozaur.