Jack&Joy (JJ)
Scris: 12 Sep 2011, 17:49
Asta sunt eu, Black Jack (cunoscut si ca Jack, Jackie, Jack-uta(a se citi gecuță)):
Si povestea mea incepe de mult, tare de mult intr-un petshop micut unde locuiam intr-o cusca de 60x60 cu sora mea si alaturi de mama. Se pare ca sunt o ciudatenie a naturii, mama mea fiind alba cu mici pete maro, iar tata fiind alb, eu am iesit negru cu dunga galbena pe cap, iar surioara mea era toata roscata. Ei, intr-o zi (17 aprilie 2008) a intrat un biped ciudat, fara nici o cunostiinta despre mine) in magazin care se uita la mine prin doua geamuri spanzurate de nas si urechi, ciudata creatura. Eu, care pe vremea aia eram micut si aveam trei luni, dar stiam tot ce trebuie un rozator profesionist sa stie, m-am trezit bagat intr-o cutiuta mica si dus prin niste zgomote infernale.
Din senin simt niste zgaltaituri si de emotie dau drumul la robinet. Mare greseala, caci bibedul cu geam la ochi deschise deodata cutia si a inceput sa ma scarpine pe burta (incredibil tupeu). Apoi, mai cu chiu, cu vai am vazut o luminita mica si am facut ceea ce ar trebui sa faca orice maestru al evadarii: am inceput sa rod in jurul gaurii micute din cutie. Pana sa ajunga bipedul in cusculita lui, eu deja rontaisem jumate din peretele cutiei, inca cinci minute si cred ca zburam spre libertate. Dar n-a fost sa fie si uitea sa m-am trezit pe un fotoliu confortabil, unde am decis din nou ca e timpul sa dau drumul la robinet si sa mai scap si doua bobite.
Asta a dus la niste reactii neasteptate. Alti doi bipezi mai mari au venit si m-au catalogat din start: "Chestie mare neagra si urata.". Apoi i-au zis transportorului: "Vlad, creatura asta e uriasa. Cred ca o sa ajunga din nou la petshop!". Dupa putina cearta, am fost pus intr-o cusca mica de hamster, dar norocul meu, am primit o cusca mai mare dupa vreo trei zile. Nu pot sa nu tin minte festinul cu iarba de pe vremea aia cand nu exista inca fan pentru mine. A inceput chiar sa-mi placa sa fiu mangaiat, mai ales pe burta, am invatat sa ma placintesc si-mi place sa ma scarpin dupa cum puteti vedea:
Si de atunci zilele erau cam la fel si tot asa au fost pana prin 2010, in toamna. Atunci o venit un pletos cu pretentii regale, pe numele lui complet Joy for Jack de Inka, cunoscut de altii si sub numele de Joy sau "Taci din gura si lasa-ma sa dorm!". Acest personaj, Joy, este un zgubilitic, un curios, un popcornist si un fricos de prima clasa. Sa nu mai zic de cat ii de fomist.
Ciudat despre acest individ este ca orice ar face, se plictiseste repede:
Dar mai bine il las pe el sa va zica restul povestii.
Buuuuuuuuuuuuuuun, io-s Joy, un coronet frumos de Inka. Sunt mic (relativ
), am apropae un an, sunt putin cam slabut, dar incep si eu sa ma ingras dupa o cura cu vitamine (vorba aia, ca porcu'). Lumea imi zice ca sunt cam plangacios, dar mi se pare normal sa plang daca frate-miu ma bate cand incerc sa-i iau bucata de morcov din gura.
Jack abia astepta sa ajung la Iasi, mai ales cand a aflat ca sunt puiul lui Dreamy, "evadatul de la muzeu". Spre dezamagirea lui, eu sunt putin mai fricos si nu obisnuiesc sa evadez din cusca cand am eu chef (asa cum face frate-miu). A, de asemenea se mai supara si cand incerc eu sa fiu seful si de multe ori ma aleg cu o fugareala zdravana. Dar cine poate sa fie suparat pe mine, cand eu sunt asa de simpatic:
P.S. Bipedul de serviciu isi cere scuze de lungimea mesajului si spera ca pozele par sa-l mai scurteze
Si povestea mea incepe de mult, tare de mult intr-un petshop micut unde locuiam intr-o cusca de 60x60 cu sora mea si alaturi de mama. Se pare ca sunt o ciudatenie a naturii, mama mea fiind alba cu mici pete maro, iar tata fiind alb, eu am iesit negru cu dunga galbena pe cap, iar surioara mea era toata roscata. Ei, intr-o zi (17 aprilie 2008) a intrat un biped ciudat, fara nici o cunostiinta despre mine) in magazin care se uita la mine prin doua geamuri spanzurate de nas si urechi, ciudata creatura. Eu, care pe vremea aia eram micut si aveam trei luni, dar stiam tot ce trebuie un rozator profesionist sa stie, m-am trezit bagat intr-o cutiuta mica si dus prin niste zgomote infernale.
Din senin simt niste zgaltaituri si de emotie dau drumul la robinet. Mare greseala, caci bibedul cu geam la ochi deschise deodata cutia si a inceput sa ma scarpine pe burta (incredibil tupeu). Apoi, mai cu chiu, cu vai am vazut o luminita mica si am facut ceea ce ar trebui sa faca orice maestru al evadarii: am inceput sa rod in jurul gaurii micute din cutie. Pana sa ajunga bipedul in cusculita lui, eu deja rontaisem jumate din peretele cutiei, inca cinci minute si cred ca zburam spre libertate. Dar n-a fost sa fie si uitea sa m-am trezit pe un fotoliu confortabil, unde am decis din nou ca e timpul sa dau drumul la robinet si sa mai scap si doua bobite.
Asta a dus la niste reactii neasteptate. Alti doi bipezi mai mari au venit si m-au catalogat din start: "Chestie mare neagra si urata.". Apoi i-au zis transportorului: "Vlad, creatura asta e uriasa. Cred ca o sa ajunga din nou la petshop!". Dupa putina cearta, am fost pus intr-o cusca mica de hamster, dar norocul meu, am primit o cusca mai mare dupa vreo trei zile. Nu pot sa nu tin minte festinul cu iarba de pe vremea aia cand nu exista inca fan pentru mine. A inceput chiar sa-mi placa sa fiu mangaiat, mai ales pe burta, am invatat sa ma placintesc si-mi place sa ma scarpin dupa cum puteti vedea:
Si de atunci zilele erau cam la fel si tot asa au fost pana prin 2010, in toamna. Atunci o venit un pletos cu pretentii regale, pe numele lui complet Joy for Jack de Inka, cunoscut de altii si sub numele de Joy sau "Taci din gura si lasa-ma sa dorm!". Acest personaj, Joy, este un zgubilitic, un curios, un popcornist si un fricos de prima clasa. Sa nu mai zic de cat ii de fomist.
Ciudat despre acest individ este ca orice ar face, se plictiseste repede:
Dar mai bine il las pe el sa va zica restul povestii.
Buuuuuuuuuuuuuuun, io-s Joy, un coronet frumos de Inka. Sunt mic (relativ
), am apropae un an, sunt putin cam slabut, dar incep si eu sa ma ingras dupa o cura cu vitamine (vorba aia, ca porcu'). Lumea imi zice ca sunt cam plangacios, dar mi se pare normal sa plang daca frate-miu ma bate cand incerc sa-i iau bucata de morcov din gura.Jack abia astepta sa ajung la Iasi, mai ales cand a aflat ca sunt puiul lui Dreamy, "evadatul de la muzeu". Spre dezamagirea lui, eu sunt putin mai fricos si nu obisnuiesc sa evadez din cusca cand am eu chef (asa cum face frate-miu). A, de asemenea se mai supara si cand incerc eu sa fiu seful si de multe ori ma aleg cu o fugareala zdravana. Dar cine poate sa fie suparat pe mine, cand eu sunt asa de simpatic:
P.S. Bipedul de serviciu isi cere scuze de lungimea mesajului si spera ca pozele par sa-l mai scurteze
Nota ZECE cu felicitari pentru bipedul ochelarist de serviciu pentru originalitate! M-am amuzat de numa-numa! 
dragul de el 
