Gemon.ro :: Porcusor de Guineea

primele mele gagaute.......s-au dus. Aproape de o luna. Cel mai mult imi pare rau ca nu au apucat sa traiasca macar jumatate din viata. De vreo saptamana tineam un caine in casa si am luat o cusca cu gratii la gagaute si le inchideam usa la dormitor sa nu intre cainele. Nu stiu cum a reusit in 10 minute cat am plecat la farmacie sa iau niste pastile ca femela avea probleme cu burtica si cand am venit erau lati si cusca farmata. Simt ca i-am dezamagit caci le promisem ca am sa ii iubesc si am sa am grija de ei si o sa le ofer tot ce e mai bun. Si ce am facut......am primit si am hranit un dusman. Si acum ii iubesc si ma gandesc la ei si mi-e ingrozitor de dor sa ii mai vad jucandu-se. Tot ce mai pot spera acum e sa devin un om mai bun sa pot ajunge in rai si Dumnezeu sa imi dea porcusorii. Nu au fost niciodata ai mei...Dumnezeu mi-a dat si....Dumnezeu mi-a luat...poate.....mii mai da odata. erau atat de frumosi......

Imi pare atat de rau... Odihneasca-se in pace...
Trebuia sa le pui cusca undeva sus, nu la dispozitia cainelui....
In ce chinuri or fi murit saracutii?

doamne nici nu vreau sa ma gandesc in ce chinuri cumplite s-au putut stinge

Merci Anszi, o zi buna si tie

Am primit urmatorul mail cu morala:

Isi aducea acum aminte clar ca murise iar cainele care mergea langa el,
murise chiar cu mai multi ani in urma..... Se intreba "...oare unde duce drumul asta?"

Dupa o vreme ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra.
Privindu-l mai de indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina.
Mai sus pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare.

Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle iar aleea care ducea spre ea parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa intr-o parte, un om sezand la un birou.
Il intreba:
- Scuzati-ma, unde ne aflam ?
- Aici e Raiul - raspunse acesta.
- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa ?
- Bine'nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.
- Prietenul meu, poate intra si el ? - intreba calatorul aratind inspre caine.
- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.

Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise impreuna cu cainele sau.

Dupa inca o plimbare lunga si pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dadura de o ferma a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici vorba.

Se apropie si vazu un cetatean sezand, rezemat de un copac si citind o carte.
- Scuzati-ma ! - i se adresa el. Aveti cumva putina apa?
- Da, desigur.... e o cismea ceva mai incolo.
- Si pentru prietenul meu ? - aratand catre caine.
- Trebuie sa fie si o strachina chiar langa cismea.

Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa. Omul si cainele baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.
- Ce loc este acesta ? - intreba calatorul.
- Asta este Raiul.
- Sunt total incurcat. Un cetatean, ceva mai jos pe drumul asta, mi-a zis ca Raiul este acolo unde era el.
- Te referi la locul acela cu aleea de aur si zid de marmura ?... Ala e iadul.
- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca Dvs. ?!...
- Din contra, suntem fericiti ca ei ii triaza intai pe cei care sunt gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni.

Olimpia m-am umflat de plans.Nu plansesem destul pt ca a murit porcuta lui mami si am citit si ce ai scris tu ca sa ma apuce iar plansul.Nici nu mai vad ce scriu.
Frumoasa povestioara,foarte frumoasa si chiar avem ce invata din ea.

Mi-ar placea enorm sa pot lua dupa mine animalutele mele.
Sublima povestioara.

Pentru toti cei care odata ati pierdut un porcusor iubit. Pentru toti cei care ati suferit si ati plans ca asa a fost ca intr-o zi sa va despartiti.Pentru toti cei care ati simtit ce e durerea despartirii.Pentru toti cei care va amintiti momentele frumoase petrecute impreuna cu cel care nu mai este.Pentru toate aceste persoane am creat acest loc de reculegere unde ne vom povesti ficare cate o amintire care am avut-o cu micul prieten care acum a trecut in nefiinta. Nu plangeti! Nu va intristati. El este intr-un loc unde e fericit cu adevarat! O raza a plecat din haos lumesc! Si pentru ca intr-adevar l-am iubit pe micul companion, sunt sigur ca avem o amintire frumoasa cu el. Haideti sa ne impartasim reciproc sentimentele si regretul fata de porcusorul care nu mai e. Am gasit pe internet o melodie care o dedic tuturor celor care au pierdut un porcusor si stiu ce inseamna sa te desparti de un prieten bun. http://www.trilulilu.ro/MILUSKA/677e671d1dafc1 e o melodie de suflet care sper sa va placa