Bubulina

[ramo18_tm]

Au trecut 6 saptamani, si inca e alaturi de mine. Imi amintesc obiceiurile, gesturile ei, felul in care imi multumea cand o serveam cu mancarurile ei favorite: frunze de gulii, spanac, iarba grasa, grau. Ma inspaimanta gandul ca orice pocusor voi mai avea, nu voi reusi sa-l educ sa aiba aceleasi maniere elegante si aceeasi atentie deosebita, ca a unui om matur. Si de asemenea cred ca e vina mea, caci din start nu trebuia sa accept operatia, si mai ales sa reusesc cumva sa ii opresc diareea, si nu sa o las atatea luni sa se chinuie cu mancatul cu seringa si cu piciorusul cu rana deschisa la care nu suporta pansamentul. Atat. Restul ramane aici intre cei 4 pereti. Imi pare rau de asemenea ca nu va apuca sa se mute alaturi de mine in noua casa, la care visam de atata timp, si cand ii promiteam ca o sa-i iau o surioara cand vom fi noi doua singure, fara restrictii parentale. Acum ne vom muta doar eu si Lulu, care a trebuit sa se intample ceva cu Bubulina, ca sa fie mama de acord s-o infiez, incercand sa-mi umple golul. Doar ca nu e acelasi lucru.





Mamica ingerasului Bubu si mama adoptiva a lui Lulu

[Gabriela094]

Condoleante,imi pare foarte rau.Mi-au dat lacrimile...era un porcusor minunat.