Metode de selectie

[emil_inka]

PARTEA I

RASA este o populatie de animale cu genofond si fenotip comun ce se inscriu intr-un standard elaborat de cei ce lucreaza la crearea si ameliorarea acesteia. La baza obtinerii unei rase stau unele caractere specifice unui grup de animale de care omul este interesat (ex. cantitate mare de lapte, productie mare de lana, fizionomie placuta, etc.) si pe care este interesat sa le dezvolte in acea populatie de animale. Formarea unei rase este o munca ce se bazeaza pe rabdare si cunostinte de genetica si ameliorare, nu de putine ori formarea unei rase necesitand sute de ani. Formarea unei rase se bazeaza pe munca de selectie, ameliorare si inmultirea dirijata a unei populatii. O rasa este mai reusita cu cat toti membri ei au aceleasi caractere genotipice si fenotipice pe care le transmit din generatie in generatie urmasilor. Obtinerea acestor caractere se face prin selectie stransa (consagvina) sau prin hibridare (incrucisare). Acesta selectie se face in sau intre liniile de rasa (linii de sange, tipuri de rasa).

LINIA de rasa (de sange) este acea populatie de animale dintr-o rasa care are un bagaj genetic apropiat si care are insusiri fenotipice comune, animalele din cadrul ei avand rude mai mult sau mai putin identice. Un crescator poate detine in crescatoria sa o linie, doua sau mai multe in functie de marimea crescatoriei, de specia pe care o creste, sau scopul pentru care creste acele animale (ameliorarea unei rase sau obtinerea alteia noi).
Personal consider ca pentru a forma o linie de rasa e necesar ca perioada minima de timp de 10 ani. Numai dupa trecerea minima a acestei perioade se poate spune ca acele animale sunt o linie, adica au niste caractere distincte, bine fixate, pe care le transmit din generatie in generatie.

SELECTIA PRIN HIBRIDARE - este acea selectie care se face prin hibridarea (incrucisare) intre linii de rasa si aceasta poate fi de doua feluri:

a) Selectia intre linii asemanatoare - care au un bagaj genetic asemanator si transmit fenotipic aceleasi caractere. Este folosita de cele mai multe ori in cadrul unei rase bine formate si pentru pastrarea caracterelor existente sau improspatarea genetica a unei linii.

b) Selectia intre linii diferite - au un bagaj genetic asemanator dar intre linii sunt mici diferente care fenotipic se manifesta prin mici deosebiri de infatisare, de culoare, etc. Este metoda cel mai des folosita pentru formarea si ameliorarea unei rase incercandu-se introducerea in rasa a caracterelor cele mai avantajoase pentru acesta din ambele linii.
Ex: o linie are caracteristic un cap mai frumos iar o alta are caracteristic o blana cu o textura mai buna. O parte din produsii rezultati din hibridarea acestor linii vor avea si cap frumos si blana cu textura buna. Binenteles ca in continuare se va merge pe acestia, acestia insemnand un pas inainte in crearea animalului dorit.
Principalul avantaj al hibridarii este obtinerea unui efectiv de rasa cu un genofond diversificat (heterogen). Dezavantajul ei este timpul indelungat in care se formeaza o linie, o rasa. Hibridarea intre rase diferite duce la formarea de alte rase (ex: in cazul nostru Rex + Sheltie = Texel,
Texel + Angora = Mohair etc.)

[emil_inka]

PARTEA a II-a

SELECTIA STRANSA (CONSAGVINA) - se face intre rude mai mult sau mai putin apropiate. La unele specii (ex: porumbei) se practica deseori consagvinizarea in incest, adica rude foarte apropiate (mama-fiu,tata-fiica ,frati buni) dar la mamifere se recomanda sa se recurga la acestea doar in cazuri foarte rare atunci cand ai animale foarte valoroase sau nu ai alta posibilitate de a obtine caracterul dorit. Este "o arma cu doua taisuri" in munca de selectie si este bine sa nu se faca abuz de ea.

Avantajele consagvinizarii:
-lucrul pe un lot mai mic de animale:
-se poate stabiliza un caracter mult mai repede pentru ca efectivul este mai mult sau mai putin homozigotat;
-exemplarele pe care se lucreaza sunt mai pure din punct de vedere genetic iar caracterul dorit este stabilt mai repede si mai puternic in rasa sau in linie;
-putem ajunge la un efectiv 100% homozigot, adica pur pe caracterul dorit;
-durata de timp necesara obtinerii unei noui rase este scurtata.

Deavantajele consagvinizarii:
-Prin consagvinizare pe langa caracterul dorit putem aduce in efectiv si chiar stabiliza fara sa vrem un caracter pe care nu-l dorim si care pana acum a fost recesiv transformandu-l intr-un caracter dominant:
-pot apare diverse malformatii congenitale;
-putem activa genele letale;
-de obicei un organism homozigot este mai sensibil la boli, bagajul sau imunologic fiind mai redus decat unul heterozigot.
Totusi consagvinizarea folosita in mod chibzuit ne poate fi de un real folos in munca de selectie, nu de putine ori marii campioni la cai, caini, porumbei fiind obtinuti prin consagvinizare. Si sa nu uitam ca orice linie de rasa (de sange) este mai mult sau mai putin consagvina.

Alte metode de selectie de care ne folosim in selectia si ameliorarea unei rase sunt selectia in masa si selectia elitelor.
Selectia in masa este de fapt acel examen prin care animalul capata acel certificat prin care se atesta dreptul la monta al animalului examinat si apartenenta lui la rasa. Este un examen fenotipic prin care un animal care corespunde standardalui rasei primeste dreptul la monta.
Selectia elitelor este o selectie atat fenotipica cat si genotipica. La acesta, selectia dupa fenotip are loc in cadrul asa-ziselor expozitii de frumusete care de fapt sunt examene de selectie. In cadrul acestor expozitii, animalele ce sunt arbitrate de unul sau mai multi arbitrii de specialitate iau diferite titluri de la satisfacator, bine, forte bine si excelent, cu cat acesteea se apropie cat mai mult de standardul rasei din care face parte. De obicei se dau patru titluri de Excelent, "Excelent 1"; primind automat si titlul de "Cel mai Bun al rasei" ( Best Of Breed - B.O.B) iar "Excelent 2" primeste titlul de "Rezerva B.O.B". Alte titluri pe care le mai poate castiga un animal ce a castigat un titlul de B.O.B. sunt:
-C.A.C - Certificat de Aptitudini pentru Campionat;
-C.A.C.I.B. - Certificat de Aptitudini pentru Campionat International de Frumusete;
-B.O.G. - Best Of Group - Cel Mai Bun al Grupei.
Mai sunt si alte titluri care se dau in functie de varsta, de titlurile obtinute. Important este ca pentru aceste titluri, pentru departajarea dintre ei nu mai este de ajuns selectia fenotipica ci se face si selectie genotipica urmarindu-se cu ajutorul pedigree-lui ascendenta fiecaruia dar mai ales valoarea descendentilor rezultati din el. Este valoros un animal ce are in ascendenta sa parinti cu caractere foarte tipice rasei si pe care le mosteneste dar este mult mai valoros daca aceste caractere mostenite le si transmite descendentilor sai. Acelasi lucru se face de altfel si la examenul de B.O.B. cand doua exemplare cu titlul excelent nu se pot departaja numai pe criterii fenotipice.

[ozzie&spy]

Care sunt celelate criterii de jurizare intr-un concurs? De exemplu, am vazut de curand intr-un reportaj despre pisici ca se ia in considerare forma capului (trebuie sa fie cate mai rotund), a urechilor, coada. La porcusori am inteles de la voi ca urechile trebuie sa fie mari si lipite de cap. Alte criterii care sunt?

[emil_inka]

Fiecare animal trebuie sa fie cat mai apropiat fenotipic de standardul rasei din care face parte.Cu cat se apropie mai mult de standardul rasei ,adica se apropie de ideal cu atat este mai valoros. Ca cineva sa inteleaga ce am spus mai sus trebuie sa cunoasca standardele raselor si culorile porcusorilor de guineea.
Ti-as recomanda sa citesti topicurile despre rase si culori de pe gemon si ce am mai scris si eu cum m-am priceput despre rasele angora si mohair si ce am mai scris despre culori si varietati de blana.
Dupa aceea mai discutam.

[ozzie&spy]

[emil_inka]

Toate rasele au aceleasi criterii morfologice (de constitutie), pentru selectie si arbitrare. Chiar si la schinny care nu este decat un guinez fara blana. Botul pare mai lung din cauza lipsei blanii. Asta nu inseamna ca nu s-ar putea sa aiba botul ceva mai lung dar este si iluzia optica din cauza lipsei parului.
Greabanul este punctul cel mai inalt al spatelui. La om ar corespunde cu linia umerilor.