Porcusorul de Guineea

Atentie!
Despre antibioticele ce se pot administra porcusorilor, si cele care niciodata nu se vor administra, fiind toxice,

puteti citi aici!

HOME

ISTORIC

RASE

GENETICA

VARIETATI CULORI

VARIETATI BLANA

COMPORTAMENT

HRANIRE

VITAMINA C

INGRIJIRE

REPRODUCERE

BOLI

PROBLEME DENTARE

PARAZITI

INTREBARI FRECVENTE

FORUM

LISTA DE DISCUTII

TEST SI JOCURI

LINKURI

EXPOZITII

CLUB

HARTA SITE

GALERIE FOTO

Alte pagini:

Familia Caviidae
Tabel cu valoarea nutritiva a unor verdeturi, legume, fructe
Mit si realitate
Date fiziologice
Hranire artificiala
Cusca pentru porcusori
Porcusorul meu musca
Musca gratiile custii
Hranirea si ingrijirea puilor orfani

Trusa de prim ajutor destinata ingrijirii porcusorilor

Fisier in format pdf, versiune pentru tiparire (80 KB)

Antibiotice cu efecte toxice si/sau fatale pentru porcusori, si cele care se pot administra lor

Fisier in format pdf, versiune pentru tiparire (56 KB)

Linkuri utile:
Pododermatitis (Bumblefoot) in Guinea Pigs - Pododermatita
Spurs - Intarituri ale pielii dupa pernutele talpii

Bolile porcusorului de Guineea

pagina 6/7.

Cancerul este o boala mai rar intalnita la porcusori, in endogamii fiind mai frecventa. Daca se instaleaza, marea majoritate a lor sunt tumori benigne - acestea sunt delimitate, cresc lent si nu recidiveaza daca sunt extirpate. Mai expusi sunt porcusorii care au implinit/trecut de varsta de trei ani. Daca se constata tumoare benigna la porcusorii cu varsta mai inaintata, la aceste categorii interventia chirurgicala (extirparea tumorii) nu e obligatorie, deoarece exista pericolul ca porcusorul sa moara in timpul anesteziei. Tumorile se pot dezvolta in orice tesut, cum ar fi tumorile localizate pe derm sau cele subcutanate (chist sebaceu, papilom, lipom, fibrosarcom, fibrom etc.), tumori pulmonare (marea majoritate a lor fiind neoformatiuni benigne), tumori care afecteaza tractul reproductiv, tumori mamare, sau mai rar, leucemie.

  Glandele sebacee sunt anexe ale pielii, celulele lor producand grasimi. Atunci cand aceste grasimi - ca urmare a unui obstacol in evacuare - raman in interior, datorita acumularii secretiilor se formeaza un chist sebaceu. Aceasta tumoare poate aparea oriunde pe corp, uneori chiar si 2-3 la numar, fiind mai frecvent intalnita in partile laterale si in partea anterioara a corpului (pe abdomen). Uneori poate disparea complet, alteori poate stagna (in acest caz fiind inofensiv), sau poate creste in volum. Fiind la suprafata corpului, se poate depista usor. Are marimea unui bob de mazare si este mobila fata de tesuturile profunde si fixa la piele, avand o consistenta pastoasa. Evolutia tumorii trebuie urmarita, daca dupa trecerea a catorva zile (o saptamana) va avea acelasi volum, nu creste, ea nu prezinta un pericol pentru sanatatea porcusorului. In cazul in care se constata o crestere in volum, se va cere ajutorul medicului veterinar (el va enuclea chistul), altfel acesta poate necroza pielea, continutul asemanator cu ceara poate scurge in exterior, si - daca nu se dezinfecteaza locul - se poate suprainfecta, dand nastere la abcese.

  Inflamatii ale glandei parotide si/sau submaxilare se produc atunci, cand un obiect strain (de exemplu un fir de fan) in interiorul cavitatii bucale strapunge accidental mucoasa, sau o ranire (de exemplu muscatura unui porcusor) penetreaza pielea la nivelul glandelor. Bacteriile producatoare de abcese ajung in tesuturi, si din aceasta cauza apare o inflamatie abcedata. In general puroiul este evacuat spontan. La o inflamatie uni- sau bilaterala a regiunii submaxilare porcusorul va fi dus la medicul veterinar pentru a primi tratamentul corespunzator care difera dupa faza evolutiva. In cazul in care se formeaza abces, iar colectia de puroi ramane inchisa, medicul veterinar va deschide si va evacua periodic puroiul strans, pana cand acesta persista. Masurile de igiena si tratamentul cu antibiotice sunt necesare. In cazuri mai severe interventia chirurgicala (incizia), si tratamentul intensiv cu antibiotice vor fi necesare. Limfadenita seamana uneori, ca aspect exterior, cu adenoma (tumoare benigna), cu care poate fi confundat.

Pododermatita   Piciorusele porcusorilor sunt foarte delicate, din aceasta cauza fundul custii (sau podeaua unde sunt tinuti) trebuie sa fie plat (fara gauri, gratii sau sarma), deoarece foarte usor se pot rani la talpa. Inflamatia si/sau infectia talpii este foarte dureroasa pentru porcusori, cei mai afectati sunt porcusorii obezi sau cei care sunt asezati pe sarma, sau pe podea din material dur, infectat cu bacterii, pe asternut murdar sau umed, cei care se misca putin, mai ales porcusorii care sunt tinuti in custi mici, ei neavand posibilitatea de a se misca in interiorul custii, si cei care sunt tinuti la o temperatura mai ridicata in conditii neadecvate (cazurile cele mai frecvente au fost observate la porcusorii care au o piele mai subtire la nivelul talpii). Prin pielea ranita bacteriile ajung usor in interiorul talpii, acesta se inflameaza (uneori infectia se extinde pana la tesuturile adanci, pana la tendon sau chiar os, provocand osteomielita), sangereaza si/sau se formeaza cruste la nivelul talpilor, porcusorul nu se poate deplasa, schiopateaza, pierde pofta de mancare. Daca nu este tratat la timp, porcusorul moare. Rana va fi dezinfectata, tratata cu crema antimicrobiana prescrisa de catre medicul veterinar, si va fi pansata, aplicandu-se compresa sterila pe plaga. Asternutul va fi schimbat des, si se va pune un foarte mare accent pe igiena, se va schimba pansamentul pana cand infectia va disparea sau ulceratia se va vindeca (uneori e nevoie chiar si de 2 saptamani pana la vindecare). In infectii severe rana se va umezi/spala alternativ cu gluconat de chlorhexidina 2% si solutie Betadine diluata cu apa (se dilueaza in momentul folosirii si solutia diluata nu se pastreaza!) de mai multe ori pe zi. In cazuri speciale tratamentul cu antibioticul Baytril (Enrofloxacina) este inevitabil, insa numai medicul veterinar va stabili modul de administrare si posologia. Aceasta infectie in multe cazuri a avut drept consecinta aparitia artritei. Cea mai importanta masura va fi intotdeauna prevenirea: podea plata sau cusca avand fundul fara gratii, gauri sau sarma, asternut curat, schimbat la timp, hranire potrivita si diversificata, cusca mare si spatioasa, plimbari frecvente in afara custii. In locuri umede, murdare pot aparea si diferite infectii cu ciuperci parazite, din aceasta cauza intotdeauna se va cere ajutorul medicului veterinar. El va stabili tratamentul in functie de boala.

  La unii porcusori putem observa dupa pernutele talpii (in partea opusa fata de gheare) intarituri ale pielii, fiind aspre, asemanatoare unor pinteni. Apare mai ales la piciorusele superioare (cele din fata). Aceste intarituri se pot taia usor cu o unghiera, insa trebuie sa fim foarte precauti pentru a nu intra in tesutul viu. In cazul taierii acestor „pinteni” locul va fi obligatoriu dezinfectat, iar porcusorul va fi tinut pe asternut curat si uscat, pentru a preveni unele infectii cum ar fi diferitele afectiuni ale talpii.