Mit si realitate despre porcusori

 pagina 2/2.

   Un mit puternic angrenat in psihicul multor asa zisi „cunoscatori” ai acestor animale e acela ca aceste mici mamifere nu au nevoie de /sau nu au voie sa bea/ apa, deoarece prin consumarea plantelor - a verdeturilor, legumelor, fructelor - ele obtin cantitatea de lichide necesara organismului lor.
   Prin consumarea verdeturilor, legumelor, fructelor porcusorii obtin o cantitate importanta de apa. Vegetalele proaspete contin in medie o cantitate de aprox. 75-85 % apa, continutul de apa al hranei uscate (hrana speciala pentru porcusori, fan) fiind de aprox. 8-18 %. Apa vegetala (apa continuta in vegetale se numeste apa vegetala) poate acoperi o parte (!) a necesarului de apa al porcusorului. Pe langa apa vegetala apa este procurata si pe cale endogena, metabolica (prin oxidari celulare, prin absorbirea apei de combustie a alimentelor si tesuturilor). Apa vegetala si cea endogena nu poate acoperi in totalitate (!) necesarul de apa al porcusorului, pe langa acestea el va avea nevoie si de apa de baut. Sa aiba in permanenta apa de baut in fata (!), sa-i montam la marginea custii o adapatoare, pentru ca, in cazul in care ii este sete, sa poata bea.
  Consumul de apa este influentat de mai multi factori, cum ar fi: continutul de apa al hranei consumate, temperatura mediului si umiditatea aerului, starea si activitatea porcusorului, obiceiuri individuale etc. In perioada gestatiei si a alaptarii, si vara in zilele de canicula in general porcusorii beau mai des apa. In aceste perioade vom avea grija ca apa sa fie mai des schimbata, chiar de mai multe ori pe zi, pentru a avea apa potrivita (nu prea rece), proaspata. Iarna in incaperile cu incalzire centrala aerul poate fi uscat, influentand si acesta consumul de apa a porcusorului.
  In cazul in care nu a primit/baut niciodata apa, porcusorul trebuie invatat sa bea. Sa-l invatam sa foloseasca adapatoarea, dar niciodata sa nu-l fortam sa bea! Ii vom atinge gurita cu ciocul adapatoarei, pentru a simti/a linge picaturile ce curg din ea, apoi vom fixa adapatoarea la marginea custii si putin o vom misca, atragand astfel atentia lui asupra adapatoarei. Daca nu reactioneaza, daca nu bea, de cateva ori putem freca usor ciocul adapatoarei cu o bucatica de castravete, pentru a-l stimula sa bea/sa linga ciocul. Sunt porcusori carora le place sa se joace cu adapatoarea, imping, musca ciocul acesteia. Se comporta asa de plictiseala (cel al carui mediu este sarac in stimuluri) sau poate doar se distreaza cu ea. Il putem dezobisnui de acest obicei cu montarea diferitelor accesorii, semiascunzisuri, bariere vizuale in cusca. Daca acestea nu ajuta, sa acceptam ideea ca avem un porcusor „strengar”. :-)
  Important: Adapatoarea va trebui periodic curatata. Sa nu fie expusa o perioada mai lunga la soare, deoarece actiunea directa a razelor solare favorizeaza dezvoltarea algelor. Sa lasam adapatoarea cu apa zilnic schimbata (!) la marginea custii chiar daca trec zile/saptamani/luni fara sa bea. In acest caz sa verificam mai des adapatoarea, pentru a putea depista o eventuala defectiune la ea.

Oferindu-i posibilitatea de a putea bea apa buna si de calitate oricand are nevoie de ea, nu ii asiguram doar un confort, ii putem prelungi astfel viata si putem preveni la el multe boli (consumul de apa printre multe altele influenteaza si functia renala). Sa lasam ca porcusorul nostru sa decida cand si cata apa doreste sa bea, sa aiba acces permanent la apa!

   Este mofturos porcusorul, sau aceasta parere e doar un mit?
   Porcusorul este neofob, se teme instinctiv de lucrurile noi, aceasta teama manifestandu-se si in alegerea hranei. El prefera hrana pe care a consumat-o deja langa mama si semenii lui, invatand de la ei ce este bun pentru consum. Dintre plantele existente in natura unele sunt otravitoare, din aceasta cauza consumarea unei plante necunoscute poate fi riscanta si hazardoasa. Porcusorul refuza hrana necunoscuta sau initial consuma foarte putin din ea, doar o gusta. Acest comportament la el nu este unul nazuros, capricios, este o metoda eficace care sporeste sansele de supravietuire ale acestui animal.
  Porcusorul nou nascut are ceva cunostinte despre hrana, in perioada vietii uterine substantele nutritive ajung la el prin sangele matern. In acest fel el ia cunostinta despre dieta mamei si dupa nastere aceste alimente va prefera, prioritar ptr. acestea va opta.
  El primeste informatii despre hrana mamei si in perioada alaptarii. Prin laptele matern si boabele cecale materne (boabele fiind luate de catre pui din sacul anal al mamei) ia cunostinta despre alimentele consumate de mama, gustul si mirosul alimentelor fiind prezente in laptele matern si boabele cecale materne. Obiceiurile alimentare ale mamei au un efect puternic asupra puiului o lunga perioada chiar si dupa intarcare.
  Interesant: Capacitatea de recunoastere a feromonului este un simt innascut. Feromonul matern declanseaza in pui comportamentul de cautare a mamelonului. Daca in primele zile de dupa nastere pe timpul alaptarii acest eveniment se asociaza cu un alt miros, puiul vor reactiona la acest miros imprimat asemanator celui feromonal matern. Stimulii olfactivi receptionati in primele zile ale vietii (mirosul cuibului, mirosuri de plante) lasa o urma profunda in memoria porcusorului, la stimulii receptionati in primele zile de dupa nastere el va reactiona pozitiv si mai tarziu, in situatii de alegere instinctiv va prefera sa aleaga pe cel cunoscut fata de cel necunoscut lui.

   Si canibalismul matern la porcusori e un mit.
   (in constructie)

   Unii cred ca porcusorii sunt animale care miroase, prezenta lor rezultand un miros neplacut in mediul in care sunt tinuti.
   Deseurile din sange si apa in exces sunt eliminate de catre rinichii porcusorului prin urina. Mamiferele - deci si porcusorii - azotul provenit din proteinele ingerate elimina in urina sub forma de uree. Ureea din urina este un deseu toxic rezultat din arderea proteinelor. Sinteza ureei are loc in ficat, si e filtrat din sange de rinichi. Urina proaspat eliminata nu are (!) miros urat, in cazul in care prezinta un miros amoniac/intepator, acesta e un semn al unei infectii, boli. Azotul din urina incepe sa se descompuna doar dupa trecerea unei perioade de timp, enzima numita ureaza produsa de microorganismele prezente catalizeaza hidroliza ureei in amoniac, rezultand acel miros caracteristic de urina. Asternutul de calitate (celuloza vegetala si lignina) actioneaza ca absorbant si blocheaza actiunea enzimei, oprind reactiile biologice. Cu un asternut schimbat la timp nu doar mirosurile nu vor aparea, respectand igiena vom ocroti si sanatatea animalelor noastre dragi.
  Asternutul murdar, temperatura ridicata a mediului, aglomeratia (!) sunt factori care contribuie la cresterea concentratiei de amoniac in aer, gazul de amoniac dizolvandu-se mai ales in aerul cu umiditate crescuta. Asternutul imbibat cu urina creste umiditatea aerului. Intr-un mediu nepotrivit (intr-o cusca tip acvariu si/sau spatiu mic, inchis), unde circulatia aerului nu este asigurata, mirosurile persista. Custile din lemn sunt greu de curatat, daca nu sunt protejate, urina patrunde adanc in porii lemnului, bacteriile se inmultesc, si mirosul va persista chiar si dupa dezinfectare, neputand asigura o igiena corespunzatoare pe termen lung.
  Intr-un mediu cu un nivel crescut de amoniac porcusorul inhaleaza aerul poluat si se imbolnaveste. Concentratia mare de amoniac al aerului iriteaza conjuctiva (membrana subtire, protectoare, ce acopera partea anterioara a globului ocular), mucoasa nazala si caile respiratorii mai profunde ale porcusorului, provocand inflamatia mucoaselor oculare, nazale si/sau laringiene, dupa caz fiind insotite si de secretii abundente ale acestora. Inhaland aerul poluat pe o perioada mai lunga acesta afecteaza functiile pulmonare, slabeste rezistenta organismului, si asociat cu o infectie bacteriana poate cauza pneumonie. Toate acestea putem preveni cu asigurarea unui habitat corespunzator, cusca spatioasa potrivit amenajata, schimbarea la timp al asternutului, spalarea saptamanala a custii cu dezinfectant natural (cu apa cu otet) si apoi clatirea acesteia cu apa din abundenta. Aerisirea periodica a incaperii este si ea necesara, iarna o vom face cu mare atentie, gestionand temperatura mediului ambiant in functie de temperatura mediului extern, ferind animalele de schimbarile bruste de temperatura, asigurandu-le tot timpul locuri ferite de umiditate ridicata si curenti de aer.

   Devine victima al mitului cel care imperecheaza femela pentru ca a auzit ca e necesar ca cel putin odata sa fie gestanta/sa nasca pentru a nu se forma - oricand, mai tarziu - chist ovarian la ea.
   Faptul ca a nascut sau nu, din acest punct de vedere nu este relevant, aparitia unui chist ovarian nu depinde de istoricul reproductiv, se poate forma la oricare femela, fie a nascut odata, de mai multe ori, sau niciodata. Simplificat: chist ovarian se poate forma sau nu la femelele in perioada fertila.

   Greseste cel care considera ca urina cu sange si/sau sangerarea la femele e menstruatie.
    In cazul in care ovulul/ovulele raman(e) nefecundat(e), uterul bifid al porcusorului isi pierde invelisul membranos gros si moale - mucoasa pregatita pentru o eventuala gestatie - fara sangerare la nivelul vulvei. Mucoasa uterina si ovulul/ovulele degenerat(e) sunt absorbite de corp, porcusorii nu menstrueaza/sangereaza. Orice sangerare la nivelul organelor genitale sau la nivelul altei parti a organismului se considera a fi anormala, porcusorul trebuie dus la medicul veterinar cat mai curand (!) posibil, pentru a depista cauza acestei sangerari care poate fi un semn al multor afectiuni, cum ar fi: formarea pietrelor in rinichi (calculi renali), infectie urinara, tumoare, o posibila complicatie in perioada gestatiei/nasterii, ranire/sangerare interna. In unele cazuri promptitudinea poate salva viata porcusorului, este important sa se ceara ajutorul medicului veterinar cat mai repede posibil.

   Necesitatea infometarii porcusorului in perioada premergatoare interventiei chirurgicale este un mit intretinut de persoanele care nu cunosc particularitatile biologice ale porcusorului.
   Cine crede ca porcusorul trebuie infometat inainte de operatie, greseste. A nu-i da hrana acestui animal cu cateva ore inainte de interventie, pe langa faptul ca e o masura de pregatire preoperatorie inutila (!), poate avea implicatii serioase asupra sanatatii porcusorului, periclitandu-i viata. Particularitatile biologice ale acestui mic mamifer sunt de asa natura, incat el nu poate vomita, si din aceasta cauza infometarea lui e inutila, nejustificata si periculoasa. Infometarea poate produce perturbari la nivelul tractului gastrointestinal, flora microbiana sanatoasa a porcusorului se poate degrada, acestea ducand la slabirea rezistentei organismului cu urmari grave (!).

pagina anterioara

2/2

Pe aceasta pagina:
 Necesarul de lichide si apa de baut
 Moft sau neofobie?
 Canibalismul matern - un mit
 Animal urat mirositor? Despre asternut si igiena
 Imperecherea si chistul ovarian
 Urina cu sange, sangerarea
 Infometare - o masura de pregatire preoperatorie inutila, periculoasa

Mit si realitate - pagina 2:
 Masculi impreuna
 Cand este in zadar si fara folos castrarea
 Manifestari aparent sexuale gresit interpretate
 Singur e mai bland? - Animale sociale constranse sa traiasca singuri.

Valoarea nutritiva a unor verdeturi, legume, fructe:

Versiunea pentru tiparire (160 KB)

 Trusa de prim ajutor destinata ingrijirii porcusorilor
    Fisier in format pdf, versiune pentru tiparire (80 KB)

 Fisa de tratament
In lipsa carnetului de sanatate intocmirea unor astfel de fise de catre medicul veterinar sunt deosebit de utile pentru cunoasterea antecedentelor medicale ale porcusorului
   Pentru tiparire (fisier pdf - 48 KB)

Mondovics Geda
Copyright © 2001-2008.
Toate drepturile rezervate.